Chiar dacă nu este mare, Parcul Floreasca este considerat unul dintre parcurile frumoase ale Capitalei. Puțini știu, însă, că acest spațiu verde din zona de lux a orașului a fost amenajat pe locul în care, cu câteva decenii în urmă, era o groapă de porci și o mizerie de nedescris.
La începutul anilor ’50, „Groapa Floreasca” era o mahala mizeră, rămasă, parcă, în vremea Bucureștiului interbelic, doar parțial electrificată, plină de gunoaie și locuită de mulți borfași. Acest cartier era, de fapt, un ghetou țigănesc al Bucureștiului, care mai era denumit și groapa de porci, pentru că aici se creșteau foarte mulți porci.
În vara anului 1953, în București s-a organizat cel de al IV-lea Festival mondial al tineretului, iar multe dintre manifestări urmau să aibă loc la Sala Floreasca, aflată peste drum de Groapa Floreasca. Pentru a ascunde de ochii străinilor mizeria ghetoului, acesta a fost înconjurat cu un gard de scânduri înalt de doi metri.
În 1960, comuniștii se decid să igienizeze zona și o fac rapid. Printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, condus atunci de Chivu Stoica, sunt stabilite câteva „măsuri privind asanarea cartierului denumit Groapa Floreasca din orașul București”. Hotărârea, înregistrată în ziua de 4 octombrie 1960, prevedea că în cartierul „Groapa Floreasca”, delimitat de: Str. Av. Radu Beller, Str. Av. Protopopescu, Uzina Termotehnică și Lacul Floreasca, se va proceda la demolarea tuturor clădirilor, în vederea creării unui parc. Mutarea locuitorilor și demolarea imobilelor trebuia să se finalizeze până la data de 20 octombrie 1960, iar „amenajarea terenului denumit «Groapa Floreasca» (…) va fi terminată până la 7 noiembrie 1960”.
