"Cea mai amestecată si mai bizară constructie din Bucuresti, pe ale cărei faţade îsi dau întâlnire, înfrăţindu-se, elemente de epoci şi stiluri diferite tăiate în materiale de tot soiul si de toate culorile”.
Așa a fost descris, de arhitectul Grigore Ionescu, Palatul Sturdza, una dintre cele mai impresionante şi grandioase reşedinţe private din câte a avut Bucureştiul, la început de secol XX.
Clădit de prinţul Grigore M. Sturdza în perioada 1897-1901, somptuosul palat care n-a putut fi integrat în nici un stil arhitectural se găsea în zona Pieței Victoriei, în imediata vecinătate a Palatului Victoria de astăzi, numit iniţial Palatul Consiliului de Ministri.
Grigore Strurdza, fiul domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, a dispus construirea palatului după planurile arhitectului german Iulius Reiniqke, iar grandiosul edificiu a reflectat din plin personalitatea proprietarului şi dorinţa acestuia de etalare a averii şi a rangului.
Din pricina formei aproape cubice, dar mai ales al stilului eclectic somptuos, clădirea fiind decorată cu foarte multe stucaturi şi ornamente arhitectonice, dar şi cu patru turnuleţe de colţ, Palatului Sturdza i s-a mai spus şi „prăjitura din Capul Podului” sau „prăjitura Sturdzeştilor”.
Până în 1945, Palatul a funcționat ca sediu pentru Ministerul de Externe, dar a fost puternic deteriorat în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost demolat în 1946.
